Sări la conținut
    Înapoi

    subiect

    substantiv neutru

    Definiție AINeverificată

    Temă, chestiune sau persoană despre care este vorba ori care este analizată, discutată sau studiată.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Lucrul sau persoana despre care se vorbește, se scrie ori se învață.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Ceva sau cineva aflat în centrul unei discuții, al unui text sau al unei analize.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Subiectul edespre ce e vorba”, pe scurt.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Chestia principală despre care se discută sau se bate monedă.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Mai pe largNeverificată

    Subiect înseamnă, în sens larg, tema, problema sau persoana despre care se vorbește, se scrie, se cercetează ori se discută. Este elementul central al unei conversații, al unui text, al unei analize sau al unei lucrări. Cuvântul se folosește în multe contexte: un subiect de discuție, un subiect de examen, subiectul unui articol sau subiectul unui studiu. În unele situații, poate desemna și persoana ori obiectul asupra căruia se face o observație, o cercetare sau o acțiune. Pentru are mai multe utilizări bine fixate, sensul exact se înțelege din context. Nucleul rămâne însă același: ceea ce este pus în atenție și despre care este vorba.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Definiții(1)

    SUBIÉCT, subiecte, s.n., (4) subiecți, s.m. 1. S.n. Totalitatea acțiunilor, eveni­men­telor (prezentate într-o anumită succesiune) care alcătuiesc conținutul unei opere literare, cinematografice etc. ✦ Chestiune, temă despre care vorbește sau scrie cineva. ✦ Cauză, pricină, motiv. 2. S.n. (Lingv.) Partea principală a propo­ziției care arată cine săvârșește acțiunea exprimată de predicatul verbal la diateza activă sau reflexivă, cine suferă acțiunea când predicatul verbal este la diateza pasivă sau cui i se atribuie o însușire ori o caracteristică exprimată de numele predicativ în cazul predicatului nominal. 3. S.n. (Log.) Termen al unor judecăți, reprezentând noțiunea ce desemnează obiectul gândirii despre care se afirmă sau se neagă însușirea exprimată de predicatul logic. 4. S.m. Ființă aflată sub observație, supusă anchetei, experi­men­tului etc.; individ care prezintă anumite caracteristici. 5. S.m. (În sintagmele) Subiect de drepturi și obligații = persoană care, în cadrul raporturilor juridice, are drepturi și obligații. Subiect impozabil = persoană fizică sau juridică obligată prin lege plătească un anumit impozit către stat. — Din lat. subjectum (cu unele sensuri după fr. sujet).

    Definiții din: DEX. Sursa: dexonline.ro

    DEX: Date preluate de pe dexonline.ro