Sări la conținut
    verb conjugarea I

    Definiție AINeverificată

    A adresa cuiva o cerere politicoasă sau insistentă; a implora. Despre persoane, și: a se adresa divinității prin rugăciune.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    A cere ceva frumos sau cu insistență. Poate însemna și a spune o rugăciune către Dumnezeu.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Când rogi pe cineva, îi ceri ceva politicos sau stăruitor. Cuvântul se folosește și pentru a te ruga lui Dumnezeu.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    A cere ceva cu destulă speranță cât să nu sune ca un ordin.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    A-i cere cuiva ceva pe bune, frumos sau insistent; uneori și în sensul de a te pune pe rugăciune.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Mai pe largNeverificată

    Verbul „a ruga” înseamnă, în primul rând, a cere ceva unei persoane într-un mod politicos, stăruitor sau respectuos. Poate avea sensul simplu de „a solicita”, dar și o nuanță mai puternică, apropiată de „a implora”, atunci când cererea este făcută cu insistență. Cuvântul se folosește frecvent și în construcții de politețe, de tipul „te rog” sau „vă rog”, prin care vorbitorul formulează o cerere, o invitație sau o rugăminte. În alt sens foarte răspândit, „a se ruga” înseamnă a se adresa divinității prin rugăciune. Contextul arată de obicei dacă este vorba despre o cerere făcută unei persoane sau despre un act religios.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Definiții(1)

    RUGÁ, rog, vb. I. 1. Tranz. A cere cuiva stăruitor îndeplinirea unei dorințe, un serviciu, o favoare etc. ✧ Expr. A ruga (pe cineva) de toți dumnezeii (sau cu Dumnezeu) = a cere foarte insistent un lucru de la cineva. Te rog (sau rogu-te), formulă de politețe cu care te adresezi cuiva când îi ceri ceva; fii bun, fii amabil. A-și ruga moartea = a-și dori moartea. A-i ruga (cuiva) moartea = a dori moartea (cuiva). ✦ A pofti, a invita. 2. Refl. (În practicile religioase) A face o rugăciune, a invoca divinitatea. 3. Refl. A cere cuiva voia sau îngăduința de a face ceva. ✧ Expr. Mă rog, formulă întrebuințată ca element incidental, fără legătură cu restul frazei, însemnând uneori „dacă vrei, cum vrei”. — Lat. rogare.

    Definiții din: DEX. Sursa: dexonline.ro

    DEX: Date preluate de pe dexonline.ro