Sări la conținut
    dex-ai.robeta
    Înapoi

    perfect

    substantiv masculin

    Definiție AINeverificată

    Fără defecte; desăvârșit, complet realizat.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Care este foarte bun și nu are lipsuri sau greșeli.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Ceva perfect e exact așa cum trebuie, fără defecte sau probleme.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Atât de bine făcut, încât parcă n-ai ce să-i mai repari.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Beton, fără cusur, făcut ca la carte.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Mai pe largNeverificată

    „Perfect” desemnează ceva considerat lipsit de defecte, complet sau realizat la cel mai înalt nivel posibil. Cuvântul se poate referi la obiecte, rezultate, comportamente, situații sau calități. În uzul obișnuit, termenul este folosit adesea și cu sens de apreciere foarte puternică, pentru a spune că ceva este exact cum trebuie sau foarte reușit, chiar dacă nu este ireproșabil în sens absolut. De aceea, sensul poate varia între „fără nicio greșeală” și „foarte bun, ideal într-un anumit context”. Poate funcționa și ca element de intensificare în exprimarea evaluării pozitive, mai ales în vorbirea curentă.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Definiții(1)

    PERFÉCT, -Ă, perfecți, -te, adj., s.n. I. Adj. 1. Care întrunește în gradul cel mai înalt toate calitățile cerute; desăvârșit. ✧ Gaz perfect = gaz ale cărui molecule, de dimensiuni neglijabile față de distanțele dintre ele, nu exercită forțe de atracție una asupra alteia și care verifică, la orice temperatură, legile gazelor. Număr perfect = număr natural egal cu suma divizorilor săi. 2. (Adesea adverbial) Absolut, deplin, complet, total. ✦ (Adverbial; eliptic) Îmi convine, sunt de acord; foarte bine, bravo, excelent. II. S.n. Timp al verbului care exprimă o acțiune petrecută și încheiată în trecut; trecut. ✧ Perfectul compus = timp trecut care exprimă acțiunea fără a o raporta la momentul vorbirii sau raportând-o ca un trecut mai îndepărtat. Perfectul simplu = timp trecut care exprimă acțiunea fără a o raporta la momentul vorbirii, sau raportând-o la un trecut mai apropiat. Mai mult ca perfectul = timp trecut folosit pentru a exprima o acțiune încheiată înaintea alteia, petrecută tot în trecut. — Din lat. perfectus, germ. perfekt.

    Definiții din: DEX. Sursa: dexonline.ro

    DEX: Date preluate de pe dexonline.ro