Sări la conținut
    Înapoi

    număra

    verb conjugarea I

    Definiție AINeverificată

    A determina prin numere câte elemente are un grup; a spune sau a nota numerele în ordine.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    A afla câte sunt, spunând numerele unul după altul.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    A trece prin lucruri sau persoane și a spune numerele ca să vezi câte sunt.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    A pune fiecare lucru la apel, cu număr și ordine.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    A le lua pe rând și a vedea exact câte ies.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Mai pe largNeverificată

    A număra înseamnă a stabili câte obiecte, persoane, unități sau elemente există într-un grup, spunând, scriind sau urmărind numerele în ordine. Sensul de bază este acela de a determina o cantitate prin asocierea fiecărui element cu un număr. Verbul se folosește atât pentru lucruri concrete, cât și pentru noțiuni măsurabile: poți număra bani, pași, zile, voturi sau participanți. În limbaj obișnuit, poate însemna și a recita numerele succesiv, chiar fără a calcula un total. În funcție de context, ideea centrală rămâne aceeași: parcurgi elementele unul câte unul pentru a afla sau a verifica totalul.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Definiții(1)

    NUMĂRÁ, númăr, vb. I. Tranz. și refl. 1. Tranz. A socoti câte unități sunt într-un șir, într-o serie, într-un grup etc.; a determina numărul de elemente dintr-o mulțime; a afla, a înregistra, a verifica numărul unui șir de obiecte etc.; p. ext. (pop.) a socoti, a calcula. ✧ Expr. A-i număra (cuiva) îmbucăturile (sau înghițiturile) = a ține cuiva socoteală de cât mânăncă, a da cuiva mâncarea cu zgârcenie. A număra pe degete = a fi în număr foarte redus. 2. Tranz. A enunța pe rând un șir de numere în ordine cres­cândă sau descrescândă. ✧ Expr. Până numeri la trei = imediat, într-o clipă. 3. Tranz. A da ceva cu număr, socotind; p. ext. a plăti (în bani). 4. Tranz. A considera, a pune ceva sau pe cineva în același număr, în același grup; a cuprinde, a îngloba, a reuni un anumit număr. ✧ Expr. A nu număra zile multe = a mai avea puțin de trăit. 5. Refl. A face parte din..., a intra în categoria..., a se socoti printre... — Lat. numerare.

    Definiții din: DEX. Sursa: dexonline.ro

    DEX: Date preluate de pe dexonline.ro