Sări la conținut
    Înapoi

    interjecție

    substantiv feminin

    Definiție AINeverificată

    Parte de vorbire neflexibilă care exprimă sau imită stări, reacții, îndemnuri ori sunete.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Cuvânt scurt, neschimbabil, prin care arătăm repede o reacție, un sentiment sau un sunet.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Un cuvânt de tipul „ah”, „vai”, „hei”, folosit ca să spui pe loc ce simți, să chemi pe cineva sau să redai un sunet.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Cuvântul care sare primul din gură când te miri, te lovești sau vrei să strigi pe cineva.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Genul de cuvânt scurt pe care-l scoți instant: când te miră ceva, te enervezi, chemi pe cineva sau imiți un sunet.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Mai pe largNeverificată

    Interjecția este o parte de vorbire neflexibilă, adică un cuvânt care nu își schimbă forma. Ea exprimă direct și rapid o reacție, o stare sufletească, un îndemn, un apel sau redă un sunet. Prin interjecții pot fi marcate surpriza, durerea, bucuria, nemulțumirea, chemarea ori alungarea. Tot prin ele pot fi imitate zgomote și sunete din natură, din vorbire sau produse de oameni, animale și obiecte. În comunicare, interjecția are de obicei o valoare expresivă puternică și apare frecvent în vorbirea curentă. Exemple tipice sunt cuvinte precum „ah”, „vai”, „hei”, „uf” sau forme care imită sunete, ca „bum” ori „tic-tac”.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Definiții(1)

    INTERJÉCȚIE, interjecții, s.f. Parte de vorbire neflexibilă de tip special, care exprimă sentimente și manifestări de voință sau care imită sunete și zgomote. — Din fr. interjection, lat. interjectio, -onis.

    Definiții din: DEX. Sursa: dexonline.ro

    DEX: Date preluate de pe dexonline.ro