Sări la conținut
    dex-ai.robeta
    Înapoi

    bine

    adv., s. m.

    Definiție AINeverificată

    În mod bun, favorabil sau satisfăcător; într-o stare potrivită.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Așa cum trebuie, în regulă sau într-un mod bun.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Când ceva e bine, înseamnă că e în regulă, merge cum trebuie sau are un rezultat bun.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Varianta în care lucrurile nu o iau razna și ies cum trebuie.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Când totul e ok și merge cum trebuie.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Mai pe largNeverificată

    „Bine” este un cuvânt foarte frecvent, folosit mai ales pentru a arăta că ceva este în regulă, favorabil, corect făcut sau într-o stare bună. Poate descrie felul în care se desfășoară o acțiune, rezultatul ei ori starea unei persoane sau a unui lucru. Se folosește în multe situații: pentru a spune că ceva a ieșit cum trebuie, că cineva se simte în regulă sau că o soluție este potrivită. În funcție de context, poate însemna „corect”, „mulțumitor”, „avantajos” sau pur și simplu „în regulă”. Fiind un cuvânt foarte larg și polisemantic, sensul exact depinde mult de propoziția în care apare.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Definiții(1)

    BÍNE adv., s.n. I. Adv. 1. În mod prielnic, în mod favorabil, avantajos, util. ✧Expr. A(-i) prinde (cuiva) bine (un lucru, o învățătură, o întâmplare) = a-i fi de folos, a-i fi prielnic. A(-i) veni cuiva bine (să..) = a(-i) veni cuiva la îndemână; a fi avantajat de o situație prielnică. ✧ (În formule de salut) Bine ai (sau ați) venit (sănătos, sănătoși)! Fii (sau fiți) bine venit (veniți)! Bine te-am (sau v-am) găsit (sănătos, sănătoși)! ✧ (Referitor la sănătate) A se simți bine. A(-i) face (cuiva) bine (mâncarea, băutura, plimbarea etc.). A dormi (sau a se odihni etc.) bine. (Ce), nu ți-e bine? = a) (ce), nu ești sănătos! te simți rău?; b) (ce), ești nebun? nu ești în toate mințile? 2. În concordanță cu regulile eticii sociale, în mod cuviincios, cum se cere, cuminte. Să te porți bine cu oricine. ✧ Expr. (Fam. și ir.) Bine ți-a făcut! = așa trebuia, așa se cuvenea să-ți facă (pentru purtarea ta urâtă, condamnabilă)! ✦ În concordanță cu regulile sau canoanele esteticii; agreabil, frumos, minunat. Cântă și dansează bine. Cu rochia asta îți stă bine ✧ (Adjectival; despre oameni) Armonios dezvoltat, plăcut la vedere. ✦ În concordanță cu adevărul, cu corectitudinea; clar, precis, exact. Vezi bine că așa stau lucrurile. Să știu bine că mor, și nu mă las până nu-mi aflu dreptatea! ✧ De-a binelea = de-adevărat, cu adevărat. ✦ (Având valoa­rea unei afirmații) Bine, am să procedez cum vrei tu! ✧ Expr. (Că) bine zici = (că) zici așa cum trebuie. Ei bine... = după cum spuneam... ✦ Cu grijă, cu atenție. Uită-te bine și învață. 3. Deplin, în întregime, complet. E cherchelit bine. ✦ (La com­pa­rativ) Mult. A fost plecat doi ani și mai bine. ✦ Mult și prielnic. A plouat bine. A mâncat și a băut bine. ✧ Compuse: bine-crescut = care a primit o bună edu­cație, cu maniere frumoase, cuviincios; bine-cunoscut = celebru; bine-venit = care vine la momentul potrivit, agreat, oportun; a cărui sosire face plăcere. II. S.n. 1. Ceea ce este util, favorabil, prielnic, ceea ce aduce un folos cuiva. ✧ Om de bine = om care acționează în folosul, în sprijinul celor din jurul său, care ajută pe cei din jurul său. ✧ Expr. A face (cuiva un mare) bine sau a face (cuiva) bine (cu ceva) = a ajuta (pe cineva) la nevoie. Să-ți (sau să vă) fie de bine! = a) să-ți (sau să vă) fie de (sau cu) folos!; b) (ir.) se spune cuiva care a procedat (greșit) împotriva sfaturilor primite. A vorbi (pe cineva) de bine = a lăuda (pe cineva). 2. Ceea ce corespunde cu morala, ceea ce este recomandabil din punct de vedere etic. ✧ Expr. A lua (pe cineva) cu binele = a proceda cu blândețe, cu înțelegere, cu bunăvoință față de cineva supărat, irascibil sau îndârjit. 3. (Fil.; art.) Obiectul moralei ca știință. — Lat. bene (sensul II 3, calc după gr. agathós, germ. das Gut).

    Definiții din: DEX. Sursa: dexonline.ro

    DEX: Date preluate de pe dexonline.ro