---
word: "accept"
id: 270
available: true
part_of_speech: "substantiv ambigen"
styles:
  standard: { available: true, validated: false }
  complete: { available: true, validated: false }
  simple: { available: true, validated: false }
  colloquial: { available: true, validated: false }
  humor: { available: true, validated: false }
  slang: { available: true, validated: false }
last_modified: "2026-03-20T07:15:38.259Z"
---

# accept

*substantiv ambigen*

## Standard *(neverificată)*

Care își dă acordul; dispus să primească sau să admită ceva.

## Definiție extinsă *(neverificată)*

„Accept” descrie pe cineva sau ceva care își dă acordul, primește ori admite o propunere, o situație, o condiție sau un lucru. Ideea centrală este lipsa refuzului și existența unei aprobări sau disponibilități.

Cuvântul poate fi folosit despre persoane, răspunsuri, condiții sau soluții: de exemplu, când cineva este de acord cu o ofertă, când o cerere este aprobată sau când un comportament este considerat admis. În uzul curent, sensul lui se leagă de acceptare, aprobare și deschidere față de ceva propus sau oferit.

## Pe înțelesul tuturor *(neverificată)*

Care este de acord și primește ceva fără să refuze.

## În limbaj comun *(neverificată)*

Spus despre cineva care zice „da” și e de acord să primească sau să lase ceva.

## Cu umor *(neverificată)*

Genul de om sau de răspuns care nu se pune de-a curmezișul: zice „bine, merge”.

## Argou *(neverificată)*

Care e pe „da”, nu pe respingere; primește și merge mai departe.