Sări la conținut
    Înapoi

    accent

    substantiv ambigen

    Definiție AINeverificată

    Fel particular de pronunțare a unei limbi sau reliefare mai puternică a unei silabe, a unui cuvânt ori a unei idei.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Modul în care cineva pronunță cuvintele sau partea din cuvânt spusă mai apăsat.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Accentul e felul în care vorbește cineva ori partea pe care o spune mai tare sau mai clar.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Amprenta sonoră a vorbirii sau locul din cuvânt care primește reflectorul.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Accentul e șmecheria din vorbire: ori cum sună omul când vorbește, ori ce parte cade mai apăsat.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Mai pe largNeverificată

    Accentul este un mod particular de pronunțare, recunoscut prin felul în care sună vorbirea unei persoane sau a unei comunități. Cuvântul se folosește adesea când observăm influențe regionale sau străine în felul de a vorbi. În lingvistică, accentul înseamnă și reliefarea unei silabe dintr-un cuvânt prin rostire mai puternică, mai clară sau cu altă intonație. De asemenea, termenul poate fi folosit mai larg pentru a arăta se pune o importanță specială pe un cuvânt, pe o idee sau pe un anumit aspect. Sensul exact se înțelege din context: poate fi vorba despre pronunțare, despre accentul din cuvânt sau despre insistența pusă pe ceva.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Definiții(1)

    ACCÉNT, accente, s.n. 1. Pronunțare mai intensă, pe un ton mai înalt etc. a unei silabe dintr-un cuvânt sau a unui cuvânt dintr-un grup sintactic. ✦ Semn grafic pus de obicei deasupra unei vocale pentru a marca această pronunțare sau altă parti­cularitate de pronunțare. Accent ascuțit. Accent circumflex. Accent grav. ✧ Expr. A pune accentul (pe ceva) = a scoate în relief, a da atenție deosebită (unei probleme). 2. Fel particular de pronunțare specific unui grai, unei limbi sau unei stări afective. 3. Scoatere în relief a unui sunet muzical prin amplificarea sonorității sau prin prelungirea duratei lui. — Din fr. accent, lat. accentus.

    Definiții din: DEX. Sursa: dexonline.ro

    DEX: Date preluate de pe dexonline.ro