Sări la conținut
    Înapoi

    absolut

    Definiție AINeverificată

    În mod total; fără nicio limitare, condiție sau excepție.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Complet, pe deplin, fără nicio rezervă.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Cu totul, fără „dar” și fără excepții.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    La nivel maxim: tot, fără rest.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    De tot, fără discuție și fără jumătăți de măsură.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Mai pe largNeverificată

    „Absolut” este un cuvânt folosit pentru a arăta că ceva este total, complet sau valabil fără excepție. Poate exprima ideea de întregime, lipsă de limitare ori caracter categoric. În vorbirea curentă apare adesea ca adverb, cu sensul de „complet” sau „în mod sigur”, de exemplu când întărește o afirmație. În alte contexte, poate avea valoare de adjectiv și descrie ceva considerat independent de condiții, restricții sau relații cu altceva. Sensul exact depinde de context. Este un termen foarte frecvent, folosit atât în limbaj obișnuit, cât și în exprimări mai teoretice sau abstracte.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Definiții(1)

    ABSOLÚT, -Ă, absoluți, -te, adj., s.n., adv. I. 1. Adj. Care este independent de orice condiții și relații, care nu este supus nici unei restricții, care nu are limite; ne­condiționat, perfect, desăvârșit. ✧ Monarhie absolută = formă de guvernământ în care puterea legislativă, puterea executivă și cea judecătorească se află în mâinile monarhului; monarhie în care suveranul are puteri nelimitate. 2. S.n. Principiu veșnic, imuabil, infinit, care, după unele concepții filozofice, ar sta la baza univer­sului. ✧(Fil.) Spirit absolut, idee absolută sau eu absolut = factor de bază al uni­versului, identificat cu divinitatea. 3. Adj. (Despre fenomene social-economice, în legătură cu noțiuni de creștere sau de scădere cantitativă) Considerat în raport cu sine însuși și nu în comparație cu alte fenomene asemănătoare; care se află pe treapta cea mai de sus. ✧ Adevăr absolut = adevăr care nu poate fi dezmințit. 4. Adj. (Mat.; despre mărimi) A cărei valoare nu depinde de condițiile în care a fost măsurat sau de sistemul la care este raportat. ✧ Valoare absolută = valoarea arit­metică a rădăcinii pătratului unei mărimi. 5. Adj. (Lingv.; în sintagma) Verb abso­lut = verb tranzitiv care are complementul neexprimat, dar subînțeles. II. Adv. (Servește la formarea super­lativului) Cu totul, cu desăvârșire; exact, întocmai, perfect. Argumentare absolut justă. ✧ (Întărind un pronume sau un adverb negativ) N-a venit absolut nimeni. — Din lat. absolutus, fr. absolu.

    Definiții din: DEX. Sursa: dexonline.ro

    DEX: Date preluate de pe dexonline.ro