Sări la conținut
    dex-ai.robeta
    Înapoi

    abate

    verb conjugarea III

    Definiție AINeverificată

    Titlu dat superiorului unei abații; de asemenea, titlu onorific acordat unor preoți catolici și persoană care poartă acest titlu.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Conducător al unei abații sau preot catolic care poartă acest titlu onorific.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Un abate este fie șeful unei abații, fie un preot catolic numit astfel ca titlu de onoare.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Un fel de „părinte cu titlu”, mai ales în lumea catolică și a abațiilor.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    În limbaj urban

    Mai pe largNeverificată

    Abate este un titlu folosit în tradiția catolică. În sensul său principal, desemnează superiorul unei abații, adică persoana care conduce o astfel de comunitate religioasă. Cuvântul se folosește și ca titlu onorific acordat unor preoți catolici. Prin extensie, poate numi chiar persoana care poartă acest titlu. În uz, termenul are un sens religios și instituțional clar și se referă la o funcție sau la o demnitate din cadrul Bisericii Catolice.

    Această definiție a fost generată automat de un model AI și nu a fost verificată de un specialist. Poate conține inexactități.

    Definiții(2)

    1.AB'ATE^1, abați, s. m. 1. Titlu dat superiorului unei abații. 2. Titlu onorific acordat unor preoți catolici; persoană care poartă acest titlu. - Din it. ab(b)ate.
    2.AB'ATE^2, ab'at, vb. III. 1. Tranz., refl. și intranz. A (se) îndepărta (de la o direcție apucată, fig. de la o normă fixată, de la o linie de conduită etc.). ** Refl. și tranz. A se opri sau a face să se oprească în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial). 2. Refl. (Despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) A se produce în mod violent. 3. Refl. și intranz. A trece cuiva ceva prin minte, a-i veni o idee, o toană, un capriciu; a i se năzări. 4. Tranz. A întrista, a deprima, a mâhni, a descuraja. Vestea l-a abătut. 5. Tranz. (Franțuzism) A doborî la pământ. - Lat. abbattere, (4, 5) din fr. abattre.

    Definiții din: DEX '98. Sursa: dexonline.ro